Art. 2503: Prescripţia dreptului la acţiune privind drepturile accesorii

Art. 2500 - Noțiunea și efectele prescripției extinctive; Art. 2501 - Efectele prescripției extinctive; Art. 2502 - Reguli generale privind curgerea prescripției; Art. 2523 - Prestațiile succesive; Art. 2526 - Prescripția dreptului la acțiune privind prestațiile periodice; Art. 2529 - Începutul prescripției în cazul unor creanțe garantate; Art. 2531 - Suspendarea cursului prescripției; Art. 2537 - Cauzele de întrerupere a prescripției; Art. 1272 - Conținutul contractului (pentru finalitatea prestațiilor); Art. 1470 - Caracterul accesoriu al garanțiilor

Articolul 2503 din Codul Civil reglementează prescripția extinctivă a dreptului la acțiune în raport cu drepturile accesorii și prestațiile succesive. Alineatul (1) consacră principiul potrivit căruia, odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal, se stinge și dreptul la acțiune aferent drepturilor accesorii (ex: dobânzi, clauze penale, garanții), fiind o aplicație a adagiului latin 'accessorium sequitur principale'. Acest principiu cunoaște o excepție în situațiile prevăzute expres de lege. Alineatul (2) instituie regula prescripției distincte pentru fiecare prestație în parte, în cazul obligațiilor succesive (ex: rate, chirii, abonamente), chiar dacă debitorul continuă să execute alte prestații. Aceasta subliniază autonomia fiecărei prestații în privința termenului de prescripție. Alineatul (3) aduce o excepție de la regula anterioară, stipulând că dispozițiile alin. (2) nu se aplică atunci când prestațiile succesive formează, prin finalitatea lor rezultată din lege sau convenție, un tot unitar. Această excepție vizează situațiile în care părțile sau legea au conferit prestațiilor un caracter indivizibil sau un scop comun, care transcende individualitatea fiecărei prestații.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.