Art. 2502: Imprescriptibilitatea dreptului la acţiune. Cazuri

Art. 2501 - Prescriptibilitatea dreptului la acţiune. Regula generală; Art. 2503 - Acţiuni prescriptibile supuse unor dispoziţii speciale; Art. 2504 - Momentul începerii prescripţiei; Art. 29 - Drepturile nepatrimoniale; Art. 1247 - Nulitatea absolută; Art. 1248 - Nulitatea relativă; Art. 685 - Termenul de acceptare a moştenirii; Art. 987 - Partajul succesoral; Art. 35 Cod de Procedură Civilă - Acţiunea în constatare

Articolul 2502 din Codul Civil stabilește cazurile de imprescriptibilitate a dreptului material la acțiune, reprezentând o excepție fundamentală de la principiul general al prescriptibilității, consacrat de art. 2501. Imprescriptibilitatea intervine în două situații majore: fie atunci când legea prevede expres aceasta, fie când natura sau obiectul dreptului subiectiv ocrotit implică imposibilitatea limitării în timp a exercitării sale. Textul normativ detaliază patru categorii de acțiuni imprescriptibile: 1) acțiunea de apărare a unui drept nepatrimonial, cu excepția situațiilor reglementate distinct de lege (ex: acțiunea în negarea paternității care este prescriptibilă); 2) acțiunea în constatarea existenței sau inexistenței unui drept, care prin natura sa nu urmărește realizarea sau executarea silită a unei prestații; 3) acțiunea în constatarea nulității absolute a unui act juridic, fundamentată pe vătămarea unui interes general, de ordine publică, ce nu poate fi validat prin trecerea timpului; 4) acțiunea în constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor, limitată la situațiile în care obiectul său este stabilirea masei succesorale sau partajul succesoral, și condiționată de acceptarea moștenirii în termenul legal. Această imprescriptibilitate subliniază importanța deosebită a anumitor drepturi sau vicii de legalitate, a căror sancțiune sau protecție nu poate fi anihilată prin trecerea timpului.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.