Art. 2500: Obiectul prescripţiei extinctive

Art. 2501 - Noţiunea şi efectele prescripţiei extinctive; Art. 2502 - Domeniul de aplicare; Art. 2503 - Cazurile imprescriptibilităţii; Art. 2506 - Natura efectului prescripţiei extinctive; Art. 2507 - Efectele prescripţiei cu privire la accesoriu; Art. 2508 - Prescripţia dreptului la acţiune şi efectul său asupra dreptului subiectiv; Art. 2512 - Proba şi prezumţiile; Art. 2513 - Renunţarea la prescripţie; Art. 2523 - Începutul prescripţiei în cazul dreptului la acţiune având ca obiect executarea unei prestaţii; Art. 2532 - Cauze de întrerupere; Art. 2541 - Cauze de suspendare; Art. 1837 - Efectele uzucapiunii

Articolul 2500 din Codul Civil stabilește fundamentul și obiectul prescripției extinctive, instituind principiul stingerii dreptului material la acțiune. Această stingere operează dacă dreptul nu a fost exercitat în termenul legal. Legiuitorul definește explicit, în alineatul (2), conceptul de 'drept la acțiune' în sensul prescripției extinctive, precizând că acesta reprezintă prerogativa de a solicita intervenția forței publice pentru a constrânge o persoană să execute o prestație, să respecte o anumită situație juridică sau să suporte o sancțiune civilă. Acest articol este esențial, deoarece clarifică faptul că prescripția vizează mijlocul jurisdicțional de valorificare a dreptului subiectiv civil, și nu neapărat dreptul subiectiv însuși, care poate supraviețui ca obligație naturală. Definiția oferită de cod subliniază caracterul coercitiv al acțiunii civile și rolul statului în garantarea executării obligațiilor.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.