Art. 2499: Stingerea dreptului de retenţie

Art. 2495 - Dreptul de retenţie (definiție); Art. 2496 - Obiectul dreptului de retenţie; Art. 2497 - Efectele dreptului de retenţie; Art. 2498 - Pierderea dreptului de retenţie; Art. 937 - Dobândirea proprietăţii bunurilor mobile prin posesia de bună-credinţă; Art. 2500 - Dispoziţii generale (prescripția extinctivă); Art. 1475 - Noţiune (consemnațiunea); Art. 1361 - Excepţia de neexecutare (similaritate funcțională)

Articolul 2499 din Codul Civil reglementează modalitățile de încetare a dreptului de retenție, un instrument juridic important de garantare a creanțelor. Potrivit alineatului (1), dreptul de retenție se stinge în principal prin neutralizarea motivului pentru care este exercitat: fie prin consemnarea sumei datorate de către debitor, echivalând cu îndeplinirea obligației de plată, fie prin oferirea unei garanții suficiente retentorului, care să-i asigure acestuia îndeplinirea viitoare a creanței. Acestea reprezintă acte voluntare ale debitorului, menite să elibereze bunul reținut. Alineatul (2) abordează o situație fundamentală: deposedarea involuntară a retentorului de bunul asupra căruia exercita dreptul de retenție. Textul clarifică faptul că o astfel de pierdere a posesiei *nu* duce la stingerea dreptului de retenție în sine, ci doar la imposibilitatea exercitării sale *de facto*. Retentorul beneficiază de o acțiune în restituire (similară cu o acțiune în revendicare, dar cu scopul specific de a recupera posesia pentru exercitarea dreptului de retenție) pentru a-și recupera bunul. Această acțiune este, totuși, subordonată regulilor generale ale prescripției extinctive aplicabile acțiunii principale (creanței), precum și regulilor speciale privind dobândirea bunurilor mobile de către un posesor de bună-credință (care ar putea prevala asupra dreptului retentorului, paralizând acțiunea în restituire). Astfel, dreptul de retenție, deși un mijloc de presiune, nu conferă un drept absolut de urmărire a bunului în orice circumstanțe.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.