Art. 2498: Opozabilitatea dreptului de retenţie

Art. 2495 - Definiția dreptului de retenție; Art. 2496 - Condiţiile dreptului de retenţie; Art. 2497 - Efectele dreptului de retenţie; Art. 2499 - Încetarea dreptului de retenţie; Art. 2321 - Cauzele de preferință; Art. 2322 - Caracterele privilegiilor; Art. 12 - Publicitatea drepturilor

Articolul 2498 din Codul Civil abordează un aspect esențial al dreptului de retenție: opozabilitatea sa. În mod excepțional pentru un drept real, alin. (1) statuează că dreptul de retenție este opozabil terților fără îndeplinirea vreunei formalități de publicitate. Această caracteristică subliniază natura sa de garanție reală informală, care operează ope legis prin simpla deținere a bunului și existența creanței conexe, consolidându-i eficacitatea erga omnes independent de registre sau alte modalități de aducere la cunoștință publică. Totuși, alin. (2) introduce o limitare crucială a acestei opozabilități în contextul urmăririi silite. Reținătorul nu se poate opune urmăririi silite pornite de un alt creditor asupra bunului reținut, confirmând că dreptul de retenție nu conferă un drept de dispoziție sau de urmărire în sensul deplin al garanțiilor reale perfecte (precum ipoteca). În schimb, legiuitorul îi recunoaște reținătorului un drept de preferință, permițându-i să participe la distribuirea prețului obținut din executare, în condițiile stabilite de legea specială (Codul de procedură civilă). Această dispoziție echilibrează interesele creditorului reținător cu cele ale altor creditori, transformând dreptul de retenție, în faza executării silite, dintr-o excepție de neexecutare într-un simplu drept de preferință la distribuție.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.