(1)Oricare ar fi cauzele

dizolvării, bunurile persoanei juridice rămase după lichidare

vor primi destinaţia stabilită în actul de constituire sau statut ori

destinaţia stabilită în hotărârea organului competent luată

înainte de dizolvare.

(2)În lipsa unei asemenea prevederi

în actul de constituire sau statut ori în lipsa unei hotărâri luate în

condiţiile alin. (1), precum şi în cazul în care prevederea sau

hotărârea este contrară legii sau ordinii publice, la propunerea

lichidatorului, bunurile rămase după lichidare se atribuie de

instanţa competentă, prin hotărâre supusă numai apelului,

unei persoane juridice cu scop identic sau asemănător, dacă prin

lege nu se prevede altfel. Atunci când există mai multe astfel de persoane

juridice, lichidatorul propune cel puţin 3 persoane juridice, caz în care

bunurile se atribuie prin tragere la sorţi.

(3)În cazul în care persoana

juridică a fost dizolvată pentru motivele prevăzute la art. 245

lit. d), precum şi în cazul în care nicio persoană juridică nu

este de acord cu preluarea bunurilor rămase după lichidare în

condiţiile alin. (2), acestea vor trece în proprietatea comunei,

oraşului sau municipiului în a cărui rază teritorială se

află bunurile.

(4)În toate cazurile, transmiterea

dreptului de proprietate asupra bunurilor rămase după lichidare are

loc la data preluării lor de către beneficiari, dacă prin lege

nu se prevede altfel. Procesul-verbal de predare-primire şi hotărârea

judecătorească rămasă definitivă, în cazurile

prevăzute la alin. (2) ori (3), constituie titlu de proprietate sau,

după caz, pot servi drept temei juridic pentru intabularea în cartea

funciară. În cazul bunurilor imobile, dispoziţiile art. 1.244 şi

cele în materie de carte funciară rămân aplicabile.

SECŢIUNEA 3:Dispoziţii speciale