Art. 2488: Fructele bunului gajat
📅 Articol actualizat la zi: Ianuarie 2026
În lipsă de stipulaţie
contrară, creditorul predă debitorului fructele naturale şi
industriale. El impută fructele civile mai întâi asupra cheltuielilor
făcute, apoi asupra dobânzilor şi, la urmă, asupra capitalului.
Articole Conexe / Referințe
Art. 2478 - Noțiunea de gaj; Art. 2480 - Obiectul gajului; Art. 2481 - Drepturile creditorului gajist; Art. 2482 - Obligațiile creditorului gajist; Art. 2490 - Restituirea bunului gajat; Art. 1653 - Noțiunea de fructe; Art. 1654 - Fructele naturale, industriale şi civile; Art. 1655 - Dobândirea fructelor; Art. 1656 - Cheltuielile făcute pentru dobândirea fructelor; Art. 1500 - Imputația plății; Art. 1501 - Imputația plății de către debitor; Art. 1502 - Imputația plății de către creditor; Art. 1503 - Imputația legală; Art. 2321 - Garantarea obligațiilor; Art. 2385 - Constituirea ipotecii mobiliare; Art. 2386 - Efectele ipotecii mobiliare
Doctrină și Explicații
Explicații și InterpretăriArticolul 2488 din Codul Civil reglementează regimul juridic al fructelor produse de bunul care face obiectul unui contract de gaj, stabilind o distincție fundamentală între tipurile de fructe și modul de gestionare al acestora de către creditorul gajist. Principiul de bază este că, în absența unei clauze contrare stipulate de părți, creditorul are obligația de a restitui debitorului proprietar fructele naturale și industriale generate de bunul gajat. Această regulă respectă caracterul accesoriu al gajului, care nu transferă proprietatea bunului, ci doar dreptul de a-l reține ca garanție. În schimb, fructele civile (cum ar fi, de exemplu, chiriile sau dobânzile percepute de creditor din exploatarea bunului gajat) sunt supuse unui regim special de imputație. Creditorul are dreptul, și implicit obligația, de a le utiliza pentru stingerea creanței garantate, urmând o ordine ierarhică strictă, imperativă în lipsa unei prevederi contractuale diferite: în primul rând se acoperă cheltuielile suportate de creditor pentru conservarea sau administrarea bunului și obținerea fructelor; în al doilea rând, se sting dobânzile acumulate la creanța principală; și doar în ultimă instanță, suma rămasă se aplică asupra capitalului datorat. Această dispoziție legală asigură un echilibru între interesele creditorului de a-și vedea creanța satisfăcută și cele ale debitorului de a nu fi prejudiciat prin reținerea fructelor bunului său, consolidând funcția de garanție a gajului și evitând îmbogățirea fără justă cauză a creditorului. Flexibilitatea conferită de sintagma 'în lipsă de stipulație contrară' permite părților să adapteze regimul fructelor la specificul relației contractuale.
Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.
Ai nevoie de explicații suplimentare despre acest articol?
Discută cu Juristul AI despre acest articol