Art. 2485: Conservarea gajului
📅 Articol actualizat la zi: Ianuarie 2026
(1)Gajul există numai atât timp
cât creditorul deţine bunul gajat sau, după caz, cât timp este
valabilă andosarea titlului la ordin.
(2)
Cu toate acestea, gajul nu se stinge atunci când:
a)creditorul
nu mai deţine bunul, fără voia sa, prin fapta altei persoane;
b)creditorul
a remis temporar bunul debitorului sau unui terţ pentru a-l evalua,
repara, transforma sau ameliora;
c)creditorul
a remis bunul unui alt creditor al debitorului său în cadrul unei
proceduri de urmărire silită.
Articole Conexe / Referințe
Art. 916 - Noțiunea de posesie; Art. 936 - Pierderea posesiei; Art. 2321 - Noțiunea de garanție reală; Art. 2322 - Caracterele garanțiilor reale; Art. 2343 - Stingerea garanțiilor reale; Art. 2478 - Noțiunea de gaj; Art. 2479 - Obiectul gajului; Art. 2480 - Condițiile de validitate ale gajului; Art. 2481 - Bunurile care pot forma obiectul gajului; Art. 2482 - Efectele gajului între părți; Art. 2483 - Obligațiile creditorului gajist; Art. 2484 - Andosarea; Art. 2486 - Dispozițiile aplicabile bunului gajat; Art. 2488 - Dreptul de preferință al creditorului gajist; Art. 2492 - Stingerea gajului; Art. 2493 - Gajul asupra creanțelor
Doctrină și Explicații
Explicații și InterpretăriArticolul 2485 din Codul Civil statuează un principiu fundamental al gajului cu deposedare: existența și menținerea acestui drept real de garanție este indisolubil legată de posesia continuă a bunului gajat de către creditor. Posesia fizică a bunului asigură publicitatea și opozabilitatea gajului față de terți, suplinind necesitatea altor formalități de înregistrare, specifică altor tipuri de garanții. În cazul titlurilor la ordin, andosarea valabilă a acestora este echivalentă deposedării. Alin. (2) introduce excepții cruciale de la regula strictă a posesiei, menite să protejeze creditorul gajist în situații în care pierderea detenției materiale nu implică o renunțare la garanție. Aceste excepții includ pierderea posesiei independent de voința creditorului (ex: furt), remiterea temporară a bunului către debitor sau un terț în scopul evaluării, reparării, transformării sau ameliorării (operațiuni care pot aduce beneficii și bunului, și implicit garanției), precum și remiterea bunului către un alt creditor în cadrul unei proceduri legale de executare silită. Aceste prevederi reflectă o abordare pragmatică a legiuitorului, menită să prevină stingerea abuzivă a gajului și să asigure stabilitatea circuitului civil, fără a prejudicia buna-credință a creditorului.
Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.
Ai nevoie de explicații suplimentare despre acest articol?
Discută cu Juristul AI despre acest articol