Art. 2471: Conservarea drepturilor locatarului

Art. 627 - Atributele dreptului de proprietate; Art. 703 - Uzufructul; Art. 1777 - Noțiunea de locațiune; Art. 1781 - Opozabilitatea contractului de locațiune; Art. 1782 - Efectele înstrăinării bunului dat în locațiune; Art. 2465 - Definiția ipotecii; Art. 2470 - Preluarea bunului supus garanției reale

Articolul 2471 din Codul Civil consacră un principiu fundamental de protecție a locatarului, stabilind că preluarea unui bun în deplină administrare nu poate aduce atingere drepturilor dobândite anterior de către acesta. Această normă asigură opozabilitatea și intangibilitatea drepturilor locative preexistente față de noile situații juridice care afectează administrarea bunului închiriat. Cazuistica tipică include situațiile de schimbare a proprietarului bunului, constituirea unui drept de uzufruct sau ipotecă asupra bunului, sau alte acte juridice care conferă unei terțe persoane dreptul de a administra bunul. Rațiunea juridică a dispoziției derivă din principiile forței obligatorii a contractului (pacta sunt servanda) și al nemo plus iuris ad alium transferre potest quam ipse habet. Drepturile dobândite anterior de locatar se referă, în principal, la dreptul de folosință și de liniștită posesie a bunului închiriat, conform termenilor contractului de locațiune. Aplicarea acestui articol este strâns legată de dispozițiile privind opozabilitatea contractului de locațiune (Art. 1781 C.civ.) și efectele înstrăinării bunului dat în locațiune (Art. 1782 C.civ.), precum și de cele referitoare la garanțiile reale, subliniind că drepturile locatarului prevalează chiar și în fața anumitor creditori care preiau administrarea bunului ipotecat.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.