Art. 2458: Locaţiunea bunului după vânzare

Art. 1166 - Noțiunea de contract; Art. 1650 - Noțiunea de vânzare; Art. 1777 - Noțiunea de locațiune; Art. 1781 - Obligațiile locatorului; Art. 1818 - Efectele înstrăinării bunului dat în locațiune; Art. 1819 - Rezilierea contractului de locațiune; Art. 2404 - Publicitatea garanțiilor reale mobiliare; Art. 2435 - Obligațiile terților

Articolul 2458 din Codul Civil reglementează o situație particulară și importantă în practică: posibilitatea ca, după vânzarea unui bun, vânzătorul (denumit aici 'constituitor') să rămână în posesia și folosința bunului în calitate de locatar. Această convenție, adesea întâlnită în operațiunile de tip 'sale-and-leaseback', permite transferul proprietății concomitent cu asigurarea unei continuități a folosinței pentru fostul proprietar. Elementul central al articolului este însă regimul de opozabilitate a acestui drept de locațiune față de terți, în special față de dobânditorii ulteriori ai bunului. Pentru ca dreptul constituitorului-locatar să fie opozabil oricărui dobânditor subsecvent, legea impune fie îndeplinirea formalităților de publicitate prin înscrierea la arhivă (referindu-se la Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare pentru bunuri mobile sau la alte forme de publicitate pentru bunuri imobile, după caz, prin analogie), fie proba cunoștinței efective a acestui drept de către noul dobânditor. Această dispoziție derogă de la principiul relativității efectelor contractelor, conferind un drept personal (locațiunea) un caracter de opozabilitate sporită în anumite condiții, asigurând astfel securitatea juridică a raportului contractual inițial.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.