Art. 2457: Vânzarea bunului care nu aparţine debitorului

Art. 14 - Buna-credinţă; Art. 555 - Conținutul dreptului de proprietate privată; Art. 562 - Acțiunea în revendicare; Art. 1639 - Obligația de restituire; Art. 1683 - Vânzarea bunului altuia (Contract de vânzare); Art. 2343 - Obiectul ipotecii; Art. 2434 - Efectele ipotecii între părți; Art. 2455 - Modalități de executare a ipotecii; Art. 2465 - Ordinea distribuirii; Art. 2466 - Sumele care urmează a fi distribuite; Art. 2467 - Distribuirea

Articolul 2457 din Codul Civil reglementează o situație specifică apărută în contextul executării silite a unei ipoteci, și anume vânzarea silită a unui bun care, de fapt, nu aparține debitorului ipotecar, ci unui terț proprietar. Textul stabilește obligațiile și limitele răspunderii creditorului ipotecar, în funcție de momentul la care acesta ia cunoștință de calitatea de neproprietar a debitorului. În primul alineat, se impune creditorului obligația de a restitui proprietarului fie bunul însuși, fie prețul vânzării, imediat ce a aflat că debitorul nu era proprietarul bunului ipotecat. Aceasta subliniază protecția dreptului de proprietate al terțului și implică o diligență a creditorului de a verifica, sau cel puțin de a acționa prompt la aflarea adevărului, înainte de consumarea definitivă a executării. Al doilea alineat introduce o excepție de la răspundere, protejând creditorul de bună-credință. Dacă creditorul nu cunoaște această împrejurare până la momentul distribuirii prețului obținut din vânzare, el este exonerat de orice răspundere față de proprietar, cu condiția să fi restituit debitorului ceea ce a mai rămas din prețul vânzării după satisfacerea propriei creanțe. Această dispoziție echilibrează interesele, protejând, pe de o parte, stabilitatea executărilor silite și buna-credință a creditorului și, pe de altă parte, dreptul fundamental de proprietate al terțului. Doctrina subliniază că, deși vânzarea silită a bunului altuia este, în principiu, inopozabilă proprietarului, acest articol oferă o soluție practică pentru situația în care bunul a fost deja înstrăinat în cadrul executării, gestionând consecințele pecuniare.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.