Art. 2447: Vânzarea bunului aflat în posesia debitorului

Art. 2343 - Definiția ipotecii; Art. 2369 - Dreptul de a urmări bunul; Art. 2435 - Notificarea prealabilă (Ipoteca mobiliară); Art. 2436 - Valorificarea bunului (Ipoteca mobiliară); Art. 2437 - Acordul părţilor privind vânzarea (Ipoteca mobiliară); Art. 2438 - Vânzarea pe piaţa reglementată (Ipoteca mobiliară); Art. 2439 - Vânzarea la licitaţie publică (Ipoteca mobiliară); Art. 2440 - Desfiinţarea vânzării (Ipoteca mobiliară); Art. 2441 - Păstrarea bunului (Ipoteca mobiliară); Art. 2442 - Punerea în posesie (Ipoteca mobiliară); Art. 2443 - Îndatoririle vânzătorului (Ipoteca mobiliară); Art. 2444 - Cheltuielile de valorificare (Ipoteca mobiliară); Art. 2448 - Acțiunea în executare silită (Ipoteca imobiliară); Art. 622 - Obiectul posesiei; Art. 936 - Efectul tradiţiunii

Articolul 2447 din Codul Civil subliniază unul dintre atributele esențiale ale drepturilor reale de garanție, și anume dreptul de urmărire (droit de suite). Acesta permite creditorului ipotecar să execute garanția asupra bunului, indiferent de persoana care deține posesia bunului respectiv, fie că este debitorul însuși sau un terț. Această dispoziție asigură eficacitatea ipotecii ca garanție, protejând creditorul de riscul înstrăinării sau transferului posesiei bunului de către debitor. Paragraful al doilea al articolului completează această regulă, stipulând că persoana care dobândește bunul în urma vânzării silite are dreptul de a intra în posesia acestuia, făcând trimitere la dispozițiile specifice aplicabile executării ipotecii mobiliare (Art. 2435-2444). Astfel, se conturează un mecanism juridic complet, care permite creditorului să-și valorifice creanța și să ofere adjudecatarului siguranța dobândirii posesiei bunului.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.