Art. 2440: Preluarea bunului prin mijloace proprii
📅 Articol actualizat la zi: Ianuarie 2026
(1)Atunci când contractul de
ipotecă mobiliară o permite în mod expres, creditorul poate prelua
bunul mobil, precum şi titlurile şi înscrisurile care constată
dreptul de proprietate al constituitorului asupra bunului, prin mijloace
proprii, după o prealabilă notificare prin intermediul executorului
judecătoresc.
(2)Creditorul nu poate însă
tulbura liniştea şi ordinea publică ori recurge, în mod direct
sau indirect, la constrângere, chiar dacă fapta sa nu ar constitui o
infracţiune. Orice stipulaţie care limitează această
obligaţie se consideră nescrisă.
Articole Conexe / Referințe
Art. 11 - Respectarea ordinii publice și a bunelor moravuri; Art. 1169 - Libertatea contractuală; Art. 1255 - Clauze considerate nescris; Art. 2387 - Noțiunea de ipotecă mobiliară; Art. 2431 - Drepturile creditorului garantat; Art. 2433 - Realizarea creanței garantate; Art. 2436 - Moduri de realizare a garanției; Art. 2437 - Notificarea; Art. 2439 - Vânzarea bunului de către creditor; Art. 2441 - Atribuirea bunului; Art. 2442 - Punerea în posesie
Doctrină și Explicații
Explicații și InterpretăriArticolul 2440 din Codul Civil reglementează o modalitate excepțională și, în același timp, controversată de realizare a ipotecii mobiliare: preluarea directă a bunului de către creditor prin mijloace proprii. Această prerogativă este condiționată de stipularea expresă în contractul de ipotecă și de o notificare prealabilă efectuată prin intermediul executorului judecătoresc, subliniind caracterul derogatoriu de la principiul executării silite exclusiv pe cale judecătorească și necesitatea unei formalizări prealabile. Paragraful al doilea impune limite imperativ-legale acestei auto-îndestulări, interzicând creditorului să tulbure liniștea și ordinea publică sau să recurgă la orice formă de constrângere, directă sau indirectă, indiferent dacă fapta ar constitui sau nu o infracțiune. Această prevedere reprezintă o garanție fundamentală a ordinii de drept și a drepturilor debitorului, sancționând orice clauză contractuală care ar încerca să restrângă această obligație prin considerarea sa ca fiind nescrisă (ceea ce atrage nulitatea absolută a stipulației respective). Doctrina subliniază echilibrul fragil pe care legiuitorul a încercat să-l creeze între eficiența procedurilor de recuperare a creanțelor și necesitatea respectării principiilor fundamentale ale dreptului, evitând abuzurile și menținând ordinea socială.
Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.
Ai nevoie de explicații suplimentare despre acest articol?
Discută cu Juristul AI despre acest articol