(1)Atunci când titularul unei

ipoteci constituite asupra unui bun mobil accesoriu al unui imobil este

preferat titularilor altor drepturi reale asupra bunului imobil respectiv, el

poate, în caz de neexecutare din partea debitorului, să separe cele două

bunuri.

(2)În acest caz, creditorul ipotecar

este obligat să îi despăgubească pe titularii de drepturi reale

asupra imobilului, cu excepţia constituitorului, pentru cheltuielile

necesare reparării stricăciunilor cauzate de separarea celor

două bunuri.

(3)Creditorul nu este obligat la

despăgubiri pentru scăderea valorii bunului imobil ca urmare a

înlăturării bunului ipotecat ori a necesităţii de a-l

înlocui.

(4)Cei îndreptăţiţi

la despăgubire pot refuza separarea bunurilor cât timp creditorul ipotecar

nu oferă o garanţie suficientă pentru plata despăgubirilor.

(5)Dispoziţiile prezentului

articol nu se aplică materialelor obişnuite de construcţie care

sunt încorporate într-o construcţie.