Art. 2429: Executarea ipotecilor

Art. 1516 - Dreptul la executare silită; Art. 2343 - Definiție (ipotecă); Art. 2351 - Dreptul de preferință al creditorului ipotecar; Art. 2352 - Exercitarea dreptului de urmărire; Art. 2430 - Condiții de executare; Art. 2431 - Efectele executării; Art. 2432 - Urmărirea silită a bunului ipotecat; Art. 2442 - Lichidarea bunului ipotecat; Art. 2444 - Reguli privind vânzarea bunului ipotecat

Articolul 2429 din Codul Civil constituie piatra de temelie a mecanismului de executare silită a ipotecilor, consacrând dreptul fundamental al creditorului ipotecar de a-și realiza creanța prin valorificarea bunului afectat garanției. Acesta afirmă principiul că, în situația în care debitorul nu-și îndeplinește de bunăvoie obligația asumată, creditorul poate recurge la forța coercitivă a statului pentru a urmări și, implicit, a vinde bunul ipotecat. Această dispoziție legală confirmă esența garanției reale, conferind creditorului nu doar un drept de preferință asupra bunului (față de alți creditori chirografari), ci și un drept de urmărire, ce permite scoaterea bunului la licitație indiferent de mâna în care se află. Norma introduce astfel tranziția de la faza voluntară la cea contencioasă, procedurală, a recuperării creanței, trimițând la reglementările detaliate din capitolul respectiv pentru desfășurarea efectivă a procedurii de executare silită.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.