Art. 2415: Efectul înscrierii

Art. 876 - Obiectul înscrierilor în cartea funciară; Art. 879 - Principiul legalității înscrierilor în cartea funciară; Art. 881 - Rangul înscrierilor în cartea funciară; Art. 2343 - Noțiunea de ipotecă; Art. 2378 - Publicitatea ipotecilor; Art. 2411 - Condiții de validitate a ipotecii imobiliare. Principiul specialității; Art. 2412 - Rangul ipotecii; Art. 2413 - Condițiile înscrierii ipotecii; Art. 2414 - Momentul și efectul înscrierii ipotecii; Art. 2428 - Radierea înscrierii ipotecare; Art. 2512 - Proba și prezumțiile

Articolul 2415 din Codul Civil instituie o prezumție absolută (juris et de jure) de cunoaștere a ipotecilor anterior înscrise de către un creditor care înscrie o ipotecă ulterioară asupra aceluiași bun. Această normă subliniază caracterul esențial al publicității imobiliare în materia garanțiilor reale, în special a ipotecii. Prin înscrierea în registrul de publicitate (cartea funciară), dreptul real de ipotecă devine opozabil erga omnes, inclusiv creditorilor ipotecari ulteriori. Imposibilitatea de a face dovada contrară ('dovada contrară nu este admisibilă') reconfirmă caracterul irefragabil al prezumției, asigurând stabilitatea și predictibilitatea rangului ipotecilor. Această dispoziție protejează creditorii ale căror ipoteci au fost înscrise anterior, împiedicând invocarea bunei-credințe sau a ignoranței de către creditorii posteriori și consolidând principiul 'prior tempore, potior iure' (primul în timp, mai puternic în drept).

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.