Art. 2405: Imputarea sumelor percepute

Art. 1652 - Regulile imputaţiei plăţilor; Art. 1653 - Imputaţia convenţională a plăţii; Art. 1654 - Imputaţia legală a plăţii; Art. 1655 - Imputaţia asupra capitalului şi dobânzilor; Art. 1656 - Acceptarea chitanţei imputative; Art. 2406 - Fructele şi cheltuielile; Art. 2379 - Drepturile creditorului ipotecar; Art. 1410 - Termenul

Articolul 2405 din Codul Civil reglementează mecanismul de imputare a sumelor percepute de creditor, o dispoziție cu relevanță sporită în contextul garanțiilor reale, în special al gajului, unde creditorul poate obține venituri sau fructe de la bunul constituit în garanție. Principiul de bază este că, în absența unei stipulații contrare, creditorul are obligația de a aplica sumele încasate direct asupra creanței sale. Acest lucru este valabil chiar dacă obligația principală nu a ajuns încă la scadență. Operațiunea de imputare se realizează conform regulilor generale privind imputația plăților (reglementate de Art. 1652 și următoarele din Codul Civil), asigurând astfel o modalitate clară și predefinită de stingere parțială sau totală a datoriei. Această normă juridică protejează interesele debitorului, prevenind o eventuală îmbogățire fără justă cauză a creditorului și reafirmând caracterul accesoriu al garanției reale față de creanța garantată.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.