Art. 2400: Notificarea debitorului creanţei ipotecate

Art. 1470 - Plata; Art. 1566 - Cesiunea de creanță; Art. 2343 - Noţiune (Ipoteca); Art. 2346 - Constituirea ipotecii; Art. 2350 - Creanţele garantate prin ipotecă; Art. 2386 - Ipoteca asupra creanţelor; Art. 2434 - Executarea silită a ipotecilor

Articolul 2400 din Codul Civil instituie o condiție esențială pentru ca un creditor ipotecar să poată solicita plata direct de la debitorul creanței ipotecate. Această condiție constă în notificarea prealabilă, în scris, a debitorului cu privire la existența ipotecii, la creanța specifică garantată, la suma datorată și la detaliile privind locul și modalitatea de plată. Rolul principal al acestei notificări este de a asigura opozabilitatea ipotecii față de debitorul terț al creanței, evitând astfel situația în care acesta ar efectua o plată valabilă către creditorul său inițial (constituitorul ipotecii), liberându-se de obligație fără cunoștința garanției reale. Norma juridică prevede o alternativă la notificare, cu efecte juridice identice: acceptarea ipotecii de către debitorul creanței ipotecate, realizată printr-un act scris. Ambele mecanisme au ca scop protejarea debitorului terț, asigurând că acesta este în deplină cunoștință de cauză cu privire la modificarea beneficiarului plății și la sarcinile ce grevează creanța sa.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.