Art. 2395: Dreptul de a culege fructele bunului ipotecat

Art. 2343 - Definiția ipotecii; Art. 2344 - Obiectul ipotecii; Art. 2349 - Clauze interzise (Pactul comisoriu expres); Art. 2393 - Drepturile creditorului ipotecar; Art. 2406 - Drepturile debitorului ipotecar; Art. 1270 - Forța obligatorie a contractului; Art. 1272 - Conținutul contractului; Art. 1488 - Darea în plată

Articolul 2395 din Codul Civil reglementează o clauză specifică în cadrul contractului de ipotecă, permițând creditorului ipotecar să își rezerve dreptul de a-și însuși produsele (fructele naturale sau civile) bunului ipotecat în contul creanței garantate. Această stipulație, deși la o primă vedere ar putea fi asimilată unei forme de pact comisoriu (în general interzis prin art. 2349 C.civ., care interzice clauzele prin care, în cazul neexecutării obligației, creditorul devine de drept proprietarul bunului), este validă sub condiții stricte. Valabilitatea clauzei este subordonată obligativității de a stabili în mod detaliat condițiile concrete în care creditorul va culege produsele și, esențial, proporția exactă în care valoarea acestora va reduce creanța garantată. Prin impunerea acestor cerințe de detaliere și transparență, legiuitorul urmărește să protejeze debitorul ipotecar de eventuale abuzuri și să asigure un echilibru contractual, prevenind eludarea principiului interzicerii pactului comisoriu expres. Astfel, clauza prevăzută de art. 2395 reprezintă o modalitate reglementată de stingere parțială a creanței prin valorificarea fructelor bunului, fără a transfera proprietatea bunului ipotecat către creditor.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.