Art. 2393: Înstrăinarea bunului ipotecat

Art. 2378 - Noțiunea de ipotecă; Art. 2379 - Caracterele ipotecii; Art. 2386 - Obiectul ipotecii; Art. 2387 - Publicitatea ipotecilor; Art. 2391 - Dreptul de urmărire; Art. 2392 - Exercitarea dreptului de urmărire; Art. 2435 - Transmisiunea obligației garantate; Art. 2436 - Transmisiunea ipotecii; Art. 1485 - Subrogația reală

Articolul 2393 din Codul Civil instituie o excepție fundamentală de la principiul forței obligatorii a ipotecii și, implicit, de la dreptul de urmărire (droit de suite), drept ce permite creditorului ipotecar să urmărească bunul grevat de ipotecă indiferent în mâinile cui s-ar afla. Această excepție este menită să protejeze dinamismul și fluiditatea circuitului civil și comercial, asigurând securitatea tranzacțiilor. Norma se aplică în situația în care un bun ipotecat este achiziționat de la o întreprindere, în cursul obișnuit al activității acesteia, și care are ca obiect de activitate înstrăinarea de bunuri de același fel. Specificitatea acestui text rezidă în faptul că dobânditorul este liberat de ipotecă chiar și în cazul în care aceasta este perfectă (adică a fost supusă formalităților de publicitate) și, mai mult, chiar dacă dobânditorul avea cunoștință de existența ipotecii. Această dispoziție derogă de la conceptul tradițional de bună-credință, prioritizând siguranța și celeritatea comerțului. Efectul acestei excepții este strămutarea ipotecii de pe bunul înstrăinat asupra prețului obținut din înstrăinare sau asupra altor bunuri rezultate din această operațiune, operând o subrogație reală de plin drept.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.