Art. 2392: Extinderea ipotecii asupra produselor

Art. 651 - Noțiunea de fructe și produse; Art. 652 - Fructele naturale, civile și industriale; Art. 1243 - Actele de administrare; Art. 1244 - Actele de dispoziție; Art. 1653 - Subrogația reală cu titlu particular; Art. 2343 - Obiectul ipotecii mobiliare; Art. 2344 - Bunurile care pot face obiectul ipotecii mobiliare; Art. 2345 - Bunuri viitoare și bunuri complexe; Art. 2386 - Întinderea ipotecii imobiliare (pentru comparație); Art. 2393 - Menținerea ipotecii în caz de transformare a bunului; Art. 2394 - Extinderea ipotecii asupra despăgubirilor; Art. 2395 - Regula specialității ipotecii; Art. 2398 - Rangul ipotecii asupra bunurilor viitoare

Articolul 2392 din Codul Civil reglementează un aspect fundamental al ipotecii mobiliare: principiul subrogației reale. Acesta reprezintă o excepție esențială de la regula specialității ipotecii, care impune ca garanția să poarte asupra unui bun individualizat. Prin această dispoziție, ipoteca mobiliară își extinde efectele dincolo de bunul originar, asigurând continuitatea garanției creditorului ipotecar chiar și în situațiile în care bunul inițial suferă modificări sau este înlocuit. Potrivit alin. (1), extinderea ipotecii se produce de plin drept asupra a două categorii de bunuri: 1. **Fructele și productele bunului mobil ipotecat**: Aceasta include atât fructele naturale (produse direct de bun, ex. laptele unei vaci ipotecate), cât și fructele civile (venituri periodice rezultate din exploatarea bunului, ex. chiria unui autovehicul ipotecat). De asemenea, produsele (care diminuează substanța bunului principal, ex. mineralele extrase dintr-un teren ipotecat, deși aici este vorba de ipotecă mobiliară, conceptul se aplică analogic la materii prime) sunt incluse. Această prevedere consolidează drepturile creditorului asupra tuturor elementelor patrimoniale generate de bunul ipotecat. 2. **Bunurile primite de constituitor** în urma unor acte juridice referitoare la bunul ipotecat, fie de administrare (care nu alterează substanța bunului, ci doar îl exploatează, ex. sume încasate din închirierea bunului), fie de dispoziție (care implică înstrăinarea bunului, ex. prețul vânzării). Această dispoziție este crucială pentru menținerea eficacității garanției, transmutând-o asupra contravalorii sau a bunului nou dobândit în schimbul celui ipotecat. Alin. (2) extinde înțelesul noțiunii de 'produs', incluzând **orice bun care înlocuiește bunul mobil ipotecat sau în care trece valoarea acestuia**. Această prevedere subliniază mecanismul subrogației reale cu caracter universal, prin care garanția se transferă automat de la bunul inițial la surogatul său patrimonial, fără a fi necesară o nouă constituire a ipotecii. Scopul este protejarea integrală a creditorului ipotecar împotriva oricăror acte sau evenimente ce ar putea diminua valoarea garanției sale prin transformarea, înstrăinarea, distrugerea sau deprecierea bunului inițial. Astfel, valoarea economică garantată este urmărită în patrimoniul debitorului, indiferent de forma juridică pe care o îmbracă.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.