(1)Contractul de ipotecă
trebuie să cuprindă o descriere suficient de precisă a bunului
grevat.
(2)Descrierea este suficient de
precisă, chiar dacă bunul nu este individualizat, în măsura în
care permite în mod rezonabil identificarea acestuia.
(3)Descrierea se poate face prin
întocmirea unei liste a bunurilor mobile ipotecate, prin determinarea
categoriei din care acestea fac parte, prin indicarea cantităţii,
prin stabilirea unei formule de determinare şi prin orice altă modalitate
care permite în mod rezonabil identificarea bunului mobil ipotecat.
(4)Atunci când ipoteca poartă
asupra unei universalităţi, contractul trebuie să descrie natura
şi conţinutul acesteia.
(5)Stipulaţia potrivit
căreia ipoteca grevează toate bunurile mobile sau toate bunurile
mobile prezente şi viitoare ale constituitorului nu constituie o descriere
suficient de precisă în sensul alin. (1).
(6)Dacă ipoteca poartă
asupra unui cont bancar, acesta trebuie individualizat în mod distinct în
contractul de ipotecă.
Doctrină și ExplicațiiExplicații și Interpretări Articolul 2391 din Codul Civil detaliază una dintre condițiile fundamentale de validitate ale contractului de ipotecă: cerința ca bunul grevat să fie descris cu o precizie suficientă. Această cerință este o aplicație directă a principiului specialității ipotecii, care impune ca atât creanța garantată, cât și bunul afectat garanției să fie determinate sau, cel puțin, determinabile la momentul încheierii actului constitutiv. Scopul principal al acestei exigențe este asigurarea securității circuitului civil și a opozabilității garanției față de terți, permițând oricărei persoane interesate să identifice fără echivoc bunul asupra căruia poartă sarcina reală. Alineatul (2) introduce o flexibilitate importantă, precizând că o descriere este suficient de precisă chiar dacă bunul nu este individualizat în sens strict, atâta timp cât permite o „identificare rezonabilă”. Această abordare este deosebit de relevantă pentru ipotecile mobiliare. Alineatul (3) exemplifică modalități variate de descriere pentru bunurile mobile, recunoscând liste, categorii, cantități sau formule de determinare. Articolul aduce, de asemenea, clarificări pentru situații specifice, cum ar fi ipoteca asupra unei universalități (alin. 4), care necesită descrierea naturii și conținutului acesteia, sau ipoteca asupra unui cont bancar (alin. 6), caz în care contul trebuie individualizat distinct. O prevedere esențială este cea din alineatul (5), care sancționează stipulațiile generice (ex: ipotecarea tuturor bunurilor prezente și viitoare), considerându-le o descriere insuficient de precisă. Nerespectarea cerinței de precizie a descrierii atrage, în principiu, nulitatea contractului de ipotecă, deoarece afectează un element esențial al garanției reale.
Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.
Legea Aplicată