Art. 239: Repartizarea contractelor în caz de divizare

Art. 205 - Definiția divizării; Art. 206 alin. (2) - Efectele fuziunii și divizării (succesiunea patrimonială); Art. 236 - Efectele fuziunii și divizării (aspecte generale); Art. 237 - Efectele divizării (transferul drepturilor și obligațiilor); Art. 238 - Efectele divizării (răspunderea pentru obligații); Art. 1279 - Cesiunea contractului (principii generale)

Articolul 239 din Codul Civil reglementează un principiu fundamental al divizării persoanelor juridice în ceea ce privește soarta contractelor în curs de executare. Norma impune, ca regulă generală, ca fiecare contract să fie preluat și executat în integralitatea sa de o singură persoană juridică dobânditoare rezultată din divizare. Această dispoziție are ca scop asigurarea continuității și coerenței raporturilor juridice contractuale, evitând fragmentarea executării aceleiași obligații între entități diferite, ceea ce ar putea genera incertitudine și dificultăți practice pentru cocontractanți. Articolul subliniază importanța respectării prevederilor referitoare la efectele generale ale divizării (Art. 206 alin. (2), 237 și 238), care statuează principiul succesiunii universale sau cu titlu universal a patrimoniului. Prevederea permite o excepție de la această regulă a preluării integrale, anume în situația în care o astfel de repartizare este 'cu putință'. Această excepție vizează cazurile în care natura specifică a contractului sau circumstanțele concrete ale divizării fac imposibilă preluarea integrală a contractului de o singură entitate, caz în care se va recurge la soluții alternative, de la caz la caz, pentru a asigura pe cât posibil respectarea drepturilor și obligațiilor.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.