(1)Ipoteca convenţională

nu este valabilă decât dacă suma pentru care este constituită se

poate determina în mod rezonabil în temeiul actului de ipotecă.

(2)Sub sancţiunea

nulităţii, contractul de ipotecă trebuie să identifice

constituitorul şi creditorul ipotecar, să arate cauza obligaţiei

garantate şi să facă o descriere suficient de precisă a bunului

ipotecat.

(3)Stipulaţia potrivit

căreia ipoteca poartă asupra tuturor bunurilor debitorului sau asupra

tuturor bunurilor prezente şi viitoare ale acestuia nu constituie o

descriere suficient de precisă în sensul alin. (2).