Art. 2372: Conţinutul contractului de ipotecă
📅 Articol actualizat la zi: Ianuarie 2026
(1)Ipoteca convenţională
nu este valabilă decât dacă suma pentru care este constituită se
poate determina în mod rezonabil în temeiul actului de ipotecă.
(2)Sub sancţiunea
nulităţii, contractul de ipotecă trebuie să identifice
constituitorul şi creditorul ipotecar, să arate cauza obligaţiei
garantate şi să facă o descriere suficient de precisă a bunului
ipotecat.
(3)Stipulaţia potrivit
căreia ipoteca poartă asupra tuturor bunurilor debitorului sau asupra
tuturor bunurilor prezente şi viitoare ale acestuia nu constituie o
descriere suficient de precisă în sensul alin. (2).
Articole Conexe / Referințe
Art. 1179 - Condițiile esențiale pentru validitatea contractului; Art. 1225 - Obiectul contractului; Art. 1226 - Obiectul obligației; Art. 1235 - Cauza; Art. 1246 - Cauzele de nulitate; Art. 2344 - Principiul specialității; Art. 2370 - Forma contractului de ipotecă; Art. 2371 - Ipoteca convențională; Art. 2373 - Ipoteca asupra unei universalități de bunuri; Art. 2375 - Ipoteca pentru o creanță viitoare sau condițională; Art. 2376 - Ipoteca pentru o sumă determinabilă; Art. 2380 - Publicitatea ipotecii
Doctrină și Explicații
Explicații și InterpretăriArticolul 2372 din Codul Civil detaliază conținutul esențial al contractului de ipotecă convențională, stabilind condiții de validitate a căror nerespectare este sancționată cu nulitatea absolută. Primul alineat impune determinarea rezonabilă a sumei pentru care ipoteca este constituită, asigurând principiul specialității cu privire la creanța garantată. Al doilea alineat enumeră elementele obligatorii pentru individualizarea contractului și a părților: identificarea constituitorului (debitor sau terț) și a creditorului ipotecar, precizarea cauzei obligației garantate și o descriere suficient de precisă a bunului ipotecat. Această cerință de precizie este fundamentală și se raportează la principiul specialității ipotecii cu privire la bunul grevat (Art. 2344 C. civ.). Ultimul alineat consolidează acest principiu, interzicând expres stipulațiile prin care ipoteca ar viza toate bunurile prezente și viitoare ale debitorului, confirmând necesitatea individualizării clare a fiecărui bun asupra căruia poartă garanția reală.
Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.
Ai nevoie de explicații suplimentare despre acest articol?
Discută cu Juristul AI despre acest articol