(1)În cazul în care este

constituită pentru a garanta plata unei sume de bani, ipoteca este

valabilă, chiar dacă, la momentul constituirii, debitorul nu a primit

sau a primit doar în parte prestaţia în considerația căreia a constituit

ipoteca.

(2)Dacă însă creditorul

refuză să dea sumele pe care s-a angajat să le pună la

dispoziţie şi în considerația cărora ipoteca a fost

constituită, debitorul poate obţine reducerea sau desfiinţarea ipotecii,

pe cheltuiala creditorului, plătindu-i acestuia sumele atunci datorate.

Creditorul datorează însă daune-interese.