Art. 2369: Obligaţiile garantate

Art. 2343 - Definiția ipotecii; Art. 2345 - Caracterele ipotecii; Art. 2360 - Noțiunea de ipotecă convențională; Art. 2361 - Condițiile de valabilitate ale ipotecii convenționale; Art. 2370 - Ipoteca pentru obligații viitoare sau condiționale; Art. 1164 - Noțiunea de obligație; Art. 1179 - Condițiile esențiale pentru validitatea contractului; Art. 1530 - Noțiunea de executare silită

Articolul 2369 din Codul Civil subliniază flexibilitatea și caracterul cuprinzător al ipotecii convenționale ca garanție reală. Principiul fundamental enunțat este că ipoteca convențională poate securiza 'îndeplinirea obligațiilor de orice fel'. Această formulare largă permite garantarea nu doar a obligațiilor pecuniare, ci și a celor nepecuniare, a obligațiilor pure și simple, precum și a celor afectate de modalități, cum ar fi condiția sau termenul (concordând cu Art. 2370). Articolul confirmă natura accesorie a ipotecii, existența și validitatea sa fiind indisolubil legate de obligația principală pe care o garantează. Desi textul nu impune în mod expres ca obligația să fie determinată sau determinabilă la momentul constituirii ipotecii, în practică și conform altor dispoziții legale, obiectul obligației garantate trebuie să fie suficient de clar, iar valoarea pentru care se constituie ipoteca să fie determinată sau determinabilă, respectând principiul specializării ipotecii. Această abordare pragmatică face din ipoteca convențională un instrument esențial în circuitul civil, apt să răspundă diverselor nevoi de securizare a creanțelor.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.