Art. 2357: Ipoteca asupra unei universalităţi de bunuri

Art. 31 - Universalităţile de bunuri; Art. 2343 - Obiectul ipotecii mobiliare; Art. 2346 - Principiul specialității; Art. 2348 - Extinderea ipotecii; Art. 2351 - Constituirea ipotecii mobiliare; Art. 2352 - Efectele ipotecii mobiliare; Art. 2359 - Ipoteca asupra stocurilor; Art. 2360 - Ipoteca asupra creanțelor; Art. 2379 - Principiul specialității ipotecii imobiliare; Art. 1324 - Obiectul obligației

Articolul 2357 din Codul Civil reglementează ipoteca constituită asupra unei universalități de bunuri, reprezentând o derogare importantă de la principiul specialității, care cere determinarea individuală a bunurilor ipotecate. Primul alineat stabilește că o astfel de ipotecă se întinde asupra tuturor bunurilor care compun universalitatea la un moment dat, reflectând natura dinamică a acesteia (fie universalitate de fapt, precum un fond de comerț, fie universalitate de drept, precum un patrimoniu). Al doilea alineat introduce conceptul de subrogație reală, specific universalităților: ipoteca își menține valabilitatea asupra universalității chiar dacă bunuri individuale din componența sa pier sau sunt înstrăinate, cu condiția ca debitorul să le înlocuiască într-un interval rezonabil. Această prevedere asigură permanența garanției, adaptându-se la fluctuațiile firești ale masei de bunuri care formează universalitatea, fiind esențială pentru finanțarea afacerilor bazate pe un activ circulant.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.