Art. 2353: Ipoteca unei cote-părți indivize

Art. 634 - Regimul juridic al bunurilor comune; Art. 635 - Dreptul de a cere sistarea indiviziunii; Art. 675 - Dispoziții comune privind indiviziunea; Art. 680 - Efectele partajului; Art. 2331 - Caracterul indivizibil al ipotecii și al creanței garantate; Art. 2343 - Obiectul ipotecii imobiliare; Art. 2345 - Ipoteca asupra bunurilor viitoare; Art. 2350 - Efectele ipotecii asupra bunurilor care devin imobile; Art. 2354 - Ipoteca asupra construcțiilor viitoare; Art. 2368 - Stingerea ipotecii; Art. 2420 - Clauze de inalienabilitate; Art. 2470 - Garanțiile reale

Articolul 2353 din Codul Civil reglementează un principiu fundamental al dreptului real de garanție: subrogația reală de pleno iure (de drept) a ipotecii în cazul partajului sau al altor acte constitutive/translative de drepturi care vizează un bun aflat în indiviziune. Acest text legislativ abordează situația ipotecii constituite inițial asupra unei cote-părți indivize dintr-un bun. Alin. (1) statuează că, dacă în urma partajului (sau a unui act similar, precum un act constitutiv ori translativ de drepturi) constituitorul ipotecii păstrează o parte materială din bunul inițial, ipoteca se 'strămută de drept' asupra acestei părți materiale. Această strămutare nu este însă nelimitată, ci se realizează 'numai în limita valorii cotei-părți indivize' ipotecate inițial. Aceasta reflectă principiul specializării ipotecii și protecția creditorului ipotecar, asigurându-i o garanție echivalentă celei inițial constituite. Este o aplicație a principiului subrogației reale cu titlu particular, care permite menținerea garanției chiar și atunci când obiectul acesteia se transformă. Alin. (2) tratează situația în care constituitorul nu primește o parte materială din bun, ci sume de bani (fie ca sultă rezultată din partaj, fie ca echivalent valoric al cotei sale). În acest caz, ipoteca se 'strămută de drept' asupra acestor sume. Aceasta extinde aplicarea subrogației reale și la creanțele bănești, transformând o ipotecă imobiliară (sau mobiliară, după caz) într-o garanție asupra sumelor de bani. Referința expresă la Art. 2331 (caracterul indivizibil al ipotecii și al creanței garantate) subliniază că, deși obiectul ipotecii se modifică, natura și extinderea garanției rămân aceleași, acoperind integral creanța garantată până la concurența valorii subrogate. Principiul subrogației reale de drept asigură continuitatea și eficacitatea garanției creditorului ipotecar în contextul modificărilor juridice intervenite în structura patrimonială a debitorului.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.