Art. 2344: Caracterele juridice

Art. 2343 Cod Civil - Noțiune; Art. 2345 Cod Civil - Ipoteca convențională; Art. 2346 Cod Civil - Ipoteca legală; Art. 2367 Cod Civil - Cauzele generale de stingere a garanțiilor reale; Art. 2368 Cod Civil - Efectele stingerii obligației garantate; Art. 2369 Cod Civil - Părțile; Art. 2480 Cod Civil - Regula executării silite a garanțiilor reale

Articolul 2344 din Codul Civil statuează două dintre cele mai importante caractere juridice esențiale ale ipotecii: caracterul accesoriu și cel indivizibil. Acestea disting ipoteca de alte tipuri de garanții și îi conferă forța specifică în circuitul civil. **Caracterul accesoriu** semnifică faptul că ipoteca nu poate exista independent de obligația principală pe care o garantează. Ea este o garanție reală care 'urmează' soarta juridică a creanței principale. Astfel, nașterea, transmiterea, modificarea sau stingerea ipotecii sunt condiționate de nașterea, transmiterea, modificarea sau stingerea obligației garantate. Ipoteca subzistă doar cât timp există obligația principală; odată ce datoria este achitată integral, ipoteca se stinge de plin drept, chiar dacă formalitățile de radiere nu au fost încă îndeplinite. Acest caracter este o consecință a adagiului 'accessorium sequitur principale' (accesoriul urmează principalul). **Caracterul indivizibil** al ipotecii presupune că aceasta poartă în întregime asupra tuturor bunurilor grevate, asupra fiecăruia dintre ele și asupra fiecărei părți din acestea, indiferent dacă obligația garantată (creanța) sau bunul ipotecat sunt divizibile. Această indivizibilitate se manifestă atât activ (în beneficiul creditorului, care poate urmări oricare parte a bunului sau oricare bun din cele ipotecate pentru întreaga creanță, chiar dacă o parte a obligației a fost plătită), cât și pasiv (în sarcina debitorului, care nu poate cere ridicarea ipotecii parțiale pentru o plată parțială, ci doar după stingerea integrală a datoriei). Indivizibilitatea este o garanție suplimentară pentru creditor, asigurându-i o acoperire completă până la stingerea integrală a datoriei și este de esența naturii juridice a ipotecii, fiind de regulă o dispoziție de ordine publică, fără posibilitatea derogării convenționale de la ea, cu excepția cazurilor expres prevăzute de lege (ex: diviziunea judiciară a ipotecii).

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.