Art. 2324: Garanţia comună a creditorilor

Art. 31 - Diviziunile patrimoniului; Art. 32 - Patrimoniul de afectațiune; Art. 2329 - Cauzele de preferinţă; Art. 2330 - Ordinea de preferinţă a creditorilor; Art. 2386 - Bunurile care pot fi ipotecate; Art. 2390 - Obiectul gajului; Art. 2480 - Condiţiile executării silite; Art. 2481 - Titlul executoriu; Art. 2501 - Despre executarea silită a obligaţiilor; Art. 732 Noul Cod de Procedură Civilă - Bunurile urmăribile; Art. 733 Noul Cod de Procedură Civilă - Bunurile insesizabile

Articolul 2324 din Codul Civil este o normă fundamentală a dreptului civil român, consacrând principiul **garanției comune a creditorilor (dreptul de gaj general al creditorilor chirografari)**. Potrivit acestui principiu, întregul patrimoniu al debitorului, compus din totalitatea bunurilor sale mobile și imobile, prezente și viitoare, servește drept garanție pentru satisfacerea creanțelor creditorilor săi. Această garanție comună nu conferă creditorilor un drept real asupra bunurilor individuale, ci o vocație generală la urmărirea acestora în caz de neexecutare a obligațiilor. Aceasta exprimă ideea de unitate și indivizibilitate a patrimoniului ca masă universală. Alin. (2) introduce o excepție esențială: sunt excluse de la urmărire **bunurile insesizabile**, a căror listă este stabilită de lege (în principal de Codul de Procedură Civilă) pentru a proteja un minimum vital al debitorului și familiei sale, asigurând respectarea demnității umane și a drepturilor fundamentale. Alin. (3) și (4) reglementează situația **diviziunilor patrimoniale (patrimonii de afectațiune)**, autorizate expres de lege. Alin. (3) stabilește o prioritate în urmărire: creditorii ale căror creanțe sunt legate de o anumită masă patrimonială trebuie să urmărească mai întâi bunurile din acea masă. Numai dacă acestea sunt insuficiente, pot trece la urmărirea celorlalte bunuri ale debitorului. Aceasta este o limitare a dreptului de gaj general, fără a exclude definitiv urmărirea celorlalte bunuri, reprezentând o excepție parțială de la regula unității patrimoniului. Alin. (4) prevede o excepție mai strictă pentru patrimoniile de afectațiune profesională (ex: cele ale persoanelor fizice autorizate, întreprinderilor individuale), unde răspunderea este **limitată la bunurile afectate profesiei**. În acest caz, creditorii profesioniști nu pot urmări celelalte bunuri ale debitorului, asigurând o veritabilă separare patrimonială și o limitare a riscului pentru activitatea profesională. Acest alineat subliniază importanța noțiunii de patrimoniu de afectațiune ca o excepție de la unitatea și indivizibilitatea patrimoniului, consolidând autonomia patrimonială a activității profesionale.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.