(1)Scrisoarea de garanţie este

angajamentul irevocabil şi necondiţionat prin care o persoană,

denumită emitent, se obligă, la solicitarea unei persoane denumite

ordonator, în considerarea unui raport obligaţional preexistent, dar

independent de acesta, să plătească o sumă de bani unei

terţe persoane, denumită beneficiar, în conformitate cu termenii

angajamentului asumat.

(2)Angajamentul astfel asumat se

execută la prima şi simpla cerere a beneficiarului, dacă prin

textul scrisorii de garanţie nu se prevede altfel.

(3)Emitentul nu poate opune

beneficiarului excepţiile întemeiate pe raportul obligaţional

preexistent angajamentului asumat prin scrisoarea de garanţie şi nu

poate fi ţinut să plătească în caz de abuz sau de fraudă

vădită.

(4)Emitentul care a efectuat plata

are drept de regres împotriva ordonatorului scrisorii de garanţie.

(5)În lipsa unei convenţii

contrare, scrisoarea de garanţie nu este transmisibilă odată cu

transmiterea drepturilor şi/sau obligaţiilor din raportul

obligaţional preexistent.

(6)Beneficiarul poate transmite

dreptul de a solicita plata în cadrul scrisorii de garanţie, dacă în

textul acesteia s-a prevăzut în mod expres.

(7)Dacă în textul scrisorii de

garanţie nu se prevede altfel, aceasta produce efecte de la data emiterii

ei şi îşi încetează de drept valabilitatea la expirarea

termenului stipulat, independent de remiterea originalului scrisorii de

garanţie.

*) Prin Decizia nr.

43/2021

, ICCJ Admite

sesizarea formulată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a

civilă şi, în consecinţă, stabileşte că: În

interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 2.279 şi ale art.

2.321 din Codul civil, coroborate cu art. 120 din Ordonanţa de

urgenţă a Guvernului nr.

99/2006

privind instituţiile de credit şi adecvarea

capitalului, scrisoarea de garanţie emisă de o instituţie de

credit constituie titlu executoriu numai dacă aceasta este emisă în

garantarea unui contract de credit.