Art. 2318: Urmărirea debitorului principal
📅 Articol actualizat la zi: Ianuarie 2026
(1)Fideiusorul rămâne
ţinut şi după împlinirea termenului obligaţiei principale,
în cazul în care creditorul a introdus acţiune împotriva debitorului
principal în termen de 6 luni de la scadenţă şi a continuat-o cu
diligenţă.
(2)Prevederile alin. (1) se
aplică şi în cazul în care fideiusorul a limitat în mod expres
fideiusiunea la termenul obligaţiei principale. În acest caz, fideiusorul
este ţinut doar dacă acţiunea împotriva debitorului principal
este introdusă în termen de două luni de la scadenţă.
Articole Conexe / Referințe
Art. 2280 - Noțiunea de fideiusiune; Art. 2281 - Caracterele juridice ale fideiusiunii; Art. 2285 - Întinderea fideiusiunii; Art. 2291 - Beneficiul de discuțiune; Art. 2292 - Termenul în care trebuie să fie opus beneficiul de discuțiune; Art. 2293 - Excepții de la beneficiul de discuțiune; Art. 2311 - Cazurile de stingere a fideiusiunii; Art. 2317 - Răspunderea fideiusorului în caz de prorogare de termen; Art. 2321 - Subrogația fideiusorului în drepturile creditorului; Art. 2500 - Termenul general de prescripție
Doctrină și Explicații
Explicații și InterpretăriArticolul 2318 din Codul Civil reglementează un aspect crucial al răspunderii fideiusorului, și anume **menținerea obligației sale chiar și după împlinirea termenului obligației principale**, sub anumite condiții stricte. Norma instituie o derogare de la principiul stingerii accesorium-ului (fideiusiunea) odată cu stingerea principalului (obligația garantată) sau la expirarea termenului acesteia, punând accent pe diligența creditorului. Paragraful (1) stabilește regula generală: fideiusorul rămâne ținut dacă, în termen de 6 luni de la scadența obligației principale, creditorul introduce o acțiune în justiție împotriva debitorului principal și o urmărește cu diligență. Această prevedere are ca scop protejarea creditorului care își manifestă prompt intenția de recuperare a creanței, prevenind stingerea garanției personale din cauza duratei procesului judiciar. Paragraful (2) aduce o nuanță importantă pentru situațiile în care fideiusiunea a fost limitată expres la termenul obligației principale. Chiar și în aceste cazuri, derogarea de la regula stingerii fideiusiunii operează, însă condiția temporală pentru introducerea acțiunii creditorului este mai scurtă, de doar două luni de la scadență. Această diferențiere reflectă necesitatea unei vigilențe sporite din partea creditorului și o protecție crescută pentru fideiusorul care a stipulat o limitare explicită a duratei garanției sale. Articolul subliniază importanța inițiativei și diligenței creditorului în recuperarea creanței și rolul activ al acestuia în menținerea valabilității fideiusiunii.
Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.
Ai nevoie de explicații suplimentare despre acest articol?
Discută cu Juristul AI despre acest articol