Art. 2317: Stingerea obligaţiei principale prin darea în plată

Art. 1469 - Modurile de stingere a obligațiilor; Art. 1492 - Darea în plată; Art. 1695 - Obligația de garanție contra evicțiunii; Art. 2280 - Definiția fideiusiunii; Art. 2309 - Stingerea fideiusiunii; Art. 2310 - Liberarea fideiusorului în cazul subrogației

Articolul 2317 din Codul Civil reglementează un efect particular al dării în plată (datio in solutum) asupra obligației accesorii de fideiusiune. Norma stipulează că, în cazul în care creditorul acceptă voluntar, ca plată a datoriei principale, un bun (mobil sau imobil) diferit de cel inițial datorat, fideiusorul este liberat de obligația sa. Acest efect de liberare se produce chiar și atunci când creditorul, ulterior acceptării bunului, suferă o evicțiune de la acel bun. Dispoziția legală protejează fideiusorul, considerând că, odată ce creditorul a acceptat o altă prestație în locul celei inițiale, obligația principală se stinge efectiv în ceea ce privește raportul cu fideiusorul, transferând riscul evicțiunii bunului primit prin dare în plată integral asupra creditorului. Elementul esențial pentru operarea acestei dispoziții este buna-credință și acceptarea de bunăvoie a bunului de către creditor.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.