Art. 2316: Liberarea fideiusorului pentru obligaţiile viitoare sau nedeterminate

Art. 2280 - Noțiune (Fideiusiune); Art. 2281 - Caracterul accesoriu al fideiusiunii; Art. 2282 - Obiectul fideiusiunii; Art. 2300 - Efectele fideiusiunii între fideiusor și creditor; Art. 2310 - Cauze de încetare a fideiusiunii; Art. 2311 - Liberarea fideiusorului prin subrogație; Art. 2312 - Liberarea fideiusorului prin prorogarea termenului; Art. 2313 - Liberarea fideiusorului prin culpa creditorului; Art. 1350 - Executarea obligațiilor

Articolul 2316 din Codul Civil reglementează o modalitate specifică de încetare a fideiusiunii, menită să protejeze fideiusorul împotriva unei angajări indefinite sau a unei incertitudini prelungite privind obligația garantată. Norma vizează cazurile în care fideiusiunea este constituită pentru datorii viitoare ori nedeterminate sau pentru o perioadă nedeterminată. În aceste situații, legea acordă fideiusorului dreptul de a se libera după un termen de 3 ani, calculat de la data constituirii fideiusiunii, printr-o simplă notificare adresată debitorului, creditorului și, după caz, celorlalți fideiusori. Condiția esențială pentru operarea acestei liberări este ca, în intervalul celor 3 ani, creanța garantată să nu fi devenit exigibilă. Dacă creanța a devenit exigibilă, fideiusiunea își urmează cursul normal, iar această cauză de încetare nu mai poate fi invocată. Alin. (2) introduce o excepție importantă, prevăzând că această regulă nu se aplică în cazul fideiusiunii judiciare, a cărei încetare este supusă unor reglementări specifice, determinate de natura și scopul impunerii sale de către o instanță de judecată.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.