Art. 2314: Confuziunea

Art. 1616 - Moduri de stingere a obligațiilor; Art. 1620 - Confuziunea; Art. 2264 - Noțiunea de fideiusiune; Art. 2307 - Efectele confuziunii; Art. 2308 - Fideiusorul fideiusorului; Art. 953 - Deschiderea moștenirii; Art. 954 - Moștenirea legală și moștenirea testamentară

Articolul 2314 din Codul Civil instituie o excepție fundamentală de la principiul stingerii obligațiilor prin confuziune, prevăzut de Art. 1620 și, mai specific, de Art. 2307, care vizează confuziunea calităților de debitor principal și fideiusor. Norma generală este că, dacă cele două calități se reunesc în aceeași persoană, obligația accesorie (fideiusiunea) se stinge. Însă, prezentul articol reglementează o situație particulară: atunci când debitorul principal și fideiusorul devin moștenitori unul față de celălalt. În acest caz special, legiuitorul, în vederea protejării intereselor creditorului, statuează în mod expres că această confuziune nu produce efectul extinctiv. Creditorul își păstrează acțiunea atât împotriva celui care deține calitatea de debitor principal, cât și împotriva celui care a garantat pentru fideiusor (fideiusorul fideiusorului, conform Art. 2308). Această dispoziție subliniază caracterul esențialmente protector al fideiusiunii pentru creditor și necesitatea asigurării garanției, chiar și în contextul unor modificări patrimoniale survenite prin succesiune. Ea reconfirmă independența relativă a obligației principale față de garanția personală în anumite situații excepționale, subliniind primordialitatea dreptului de creanță al creditorului.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.