Art. 2312: Regresul anticipat

Art. 2280 - Definiția fideiusiunii; Art. 2281 - Caracterele fideiusiunii; Art. 2294 - Regresul fideiusorului împotriva debitorului principal; Art. 2295 - Subrogația fideiusorului; Art. 2307 - Stingerea fideiusiunii prin pierderea garanțiilor; Art. 2313 - Regresul între co-fideiusori; Art. 1411 - Termenul; Art. 1516 - Executarea silită; Art. 1658 - Insolvabilitatea

Articolul 2312 din Codul Civil reglementează o excepție esențială de la regula generală a regresului fideiusorului, care permite acestuia să se îndrepte împotriva debitorului principal *înainte* de a fi efectuat plata către creditor. Această acțiune, denumită 'regres anticipat' sau 'acțiune preventivă', este condiționată de faptul că fideiusorul s-a obligat cu acordul debitorului. Scopul său este de a-l proteja pe fideiusor de un risc iminent de a suporta obligația de plată sau de o agravare nejustificată a situației sale juridice. Textul de lege prevede o serie de cazuri limitativ enumerate în care se justifică acest regres preventiv: 1. Fideiusorul este urmărit în justiție pentru plată, semnalând un risc concret și imediat de a fi constrâns la executare. 2. Debitorul principal a devenit insolvabil, indicând o incapacitate de plată care ar face ulterior regresul ineficient. 3. Debitorul s-a obligat să-l libereze pe fideiusor de garanție într-un anumit termen, iar acest termen a expirat, demonstrând o neîndeplinire a unei obligații asumate față de fideiusor însuși. Al doilea alineat extinde sfera de aplicare a regresului anticipat, incluzând situații de agravare a poziției fideiusorului: 1. Datoria principală a ajuns la scadență, chiar dacă creditorul, fără consimțământul fideiusorului, a acordat debitorului un nou termen de plată. Această prevedere împiedică o modificare unilaterală a scadenței să afecteze drepturile regresive ale fideiusorului. 2. Fideiusorul suportă riscuri semnificativ mai mari decât cele avute în vedere la momentul asumării obligației, cauzate de pierderile suferite de debitor sau de o culpă a acestuia. Această clauză de salvgardare permite fideiusorului să acționeze atunci când circumstanțele obiective legate de patrimoniul sau conduita debitorului îi agravează substanțial expunerea, justificând o intervenție preventivă pentru a-și securiza drepturile.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.