Art. 2310: Pierderea dreptului de regres

Art. 1345 - Condiţiile îmbogăţirii fără justă cauză; Art. 1346 - Caracterul subsidiar al acţiunii; Art. 1347 - Întinderea restituirii; Art. 1470 - Condiţiile plăţii; Art. 1614 - Stingerea obligaţiilor prin plată; Art. 2282 - Noţiune (fideiusiune); Art. 2301 - Efectele fideiusiunii între fideiusor şi debitor; Art. 2302 - Regresul general al fideiusorului; Art. 2304 - Dreptul la subrogaţie al fideiusorului; Art. 2305 - Excepţiile opozabile de debitor; Art. 2309 - Pluralitatea de fideiusori pentru acelaşi debitor şi pentru aceeaşi datorie

Articolul 2310 din Codul Civil detaliază ipotezele în care fideiusorul își pierde total sau parțial dreptul de regres împotriva debitorului principal, chiar și după ce a achitat datoria. Esența reglementării constă în sancționarea lipsei de diligență a fideiusorului în notificarea debitorului principal cu privire la plata efectuată. Paragraful (1) stabilește pierderea integrală a regresului dacă fideiusorul a plătit fără a notifica debitorul, iar acesta din urmă a achitat ulterior aceeași datorie, evitându-se astfel o dublă plată din partea debitorului. Paragraful (2) extinde această idee, limitând sau înlăturând dreptul de regres al fideiusorului în situația în care, la momentul plății fideiusorului fără notificare, debitorul ar fi dispus de mijloace de apărare (excepții, compensații etc.) care i-ar fi permis să evite sau să reducă datoria față de creditor. Protecția debitorului primează în fața neatentiei fideiusorului. Un aspect fundamental, consacrat de paragraful (3), este menținerea întotdeauna a dreptului fideiusorului de a solicita restituirea plății de la creditor. Această dispoziție asigură că fideiusorul nu va suporta o pierdere definitivă a sumei plătite și previne îmbogățirea fără justă cauză a creditorului, care nu poate beneficia de o dublă plată pentru aceeași datorie.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.