Art. 2309: Limitele regresului

Art. 2280 - Noțiunea de fideiusiune; Art. 2305 - Dreptul de regres al fideiusorului; Art. 2306 - Fideiusorul care plăteşte fără a fi anunţat; Art. 2307 - Fideiusorul care plăteşte înainte de scadenţă; Art. 2308 - Fideiusorul care a plătit a doua oară; Art. 2310 - Pierderea dreptului de regres; Art. 1593 - Noțiunea de gestiune de afaceri; Art. 1673 - Subrogația personală

Articolul 2309 din Codul Civil instituie o limitare importantă a dreptului de regres al fideiusorului împotriva debitorului principal, o excepție de la regula generală prevăzută la Art. 2305. Această limitare intervine atunci când fideiusorul s-a obligat să garanteze datoria *împotriva voinței exprese sau prezumate* a debitorului principal. Rațiunea legii este de a descuraja intervenția unui garant care își asumă o obligație fără acordul debitorului, evitând situații în care o persoană ar putea fi obligată împotriva propriei voințe. În acest scenariu restrictiv, fideiusorul care a plătit datoria nu va beneficia de întreaga subrogație în drepturile creditorului, ci va avea doar drepturile specifice enumerate la Art. 2305, fiind decăzut de la posibilitatea de a invoca alte garanții sau accesorii ale creanței. Această dispoziție subliniază importanța consimțământului debitorului în raporturile de fideiusiune, protejându-l de eventuale inițiative ale unui terț care i-ar putea impune o sarcină pe care nu și-o dorește.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.