Art. 2306: Întinderea dreptului de regres

Art. 2280 - Definiția fideiusiunii; Art. 2294 - Efectele fideiusiunii între fideiusor şi creditor; Art. 2300 - Dreptul de regres înainte de plată; Art. 2301 - Dreptul de regres după plată; Art. 2302 - Plăţi ce dau drept la regres; Art. 1179 - Consimțământul (general); Art. 1531 - Repararea integrală a prejudiciului; Art. 1593 - Condițiile subrogației legale

Articolul 2306 din Codul Civil reglementează întinderea concretă a dreptului de regres al fideiusorului împotriva debitorului principal, după ce primul a efectuat plata datoriei. Articolul face o distincție fundamentală în funcție de existența sau lipsa consimțământului debitorului la momentul constituirii fideiusiunii. Astfel, în cazul în care fideiusorul s-a obligat cu acordul debitorului (alin. 1), dreptul său de regres este extins, incluzând nu doar capitalul, dobânzile și cheltuielile efectuate, ci și daune-interese pentru orice prejudiciu suferit din cauza fideiusiunii, precum și dobânzi pentru sumele plătite creditorului, chiar dacă datoria principală nu era purtătoare de dobânzi. Această prevedere asigură o indemnizare integrală a fideiusorului care a acționat în interesul și cu acordul debitorului. Pe de altă parte, dacă fideiusorul s-a obligat fără consimțământul debitorului (alin. 2), dreptul de regres este limitat la ceea ce debitorul ar fi fost ținut să plătească în lipsa fideiusiunii, inclusiv daune-interese, cu excepția cheltuielilor ulterioare notificării plății, care rămân în sarcina debitorului. Această limitare este justificată de lipsa mandatului și de necesitatea de a preveni o eventuală îmbogățire fără justă cauză a fideiusorului pe seama debitorului, care nu și-a dat acordul pentru intervenția garanției. Dreptul de regres este complementar subrogației legale, prin care fideiusorul preia drepturile creditorului plătit.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.