Art. 2305: Subrogarea fideiusorului

Art. 1593 - Noțiunea subrogației; Art. 1594 - Cazurile subrogației legale; Art. 1596 - Efectele subrogației; Art. 2280 - Noțiunea fideiusiunii; Art. 2281 - Caracterele fideiusiunii; Art. 2299 - Obligația fideiusorului de a plăti; Art. 2300 - Regresul fideiusorului împotriva debitorului principal; Art. 2301 - Regresul împotriva codebitorilor

Articolul 2305 din Codul Civil reglementează un efect fundamental al fideiusiunii: subrogația legală (de drept) a fideiusorului care a achitat datoria principalului debitor. Acest principiu asigură că, odată ce fideiusorul a plătit, el preia poziția creditorului originar, beneficiind de toate drepturile, acțiunile și garanțiile (personale sau reale, cum ar fi ipoteci sau privilegii) pe care creditorul le deținea împotriva debitorului. Subrogația operează automat, independent de voința părților, în momentul plății. Scopul său este de a permite fideiusorului să recupereze suma plătită de la debitor, prin exercitarea acelorași mijloace juridice de care dispunea creditorul. Acest mecanism completează și, în practică, adesea consolidează acțiunea de regres directă a fideiusorului împotriva debitorului, transformând o obligație accesorie într-o acțiune principală de recuperare a creanței plătite.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.