Art. 2302: Informarea fideiusorului

Art. 14 - Buna-credinţă; Art. 1202 - Obligaţia de informare precontractuală; Art. 1270 - Forţa obligatorie a contractului; Art. 2280 - Definiția fideiusiunii; Art. 2281 - Caracterele fideiusiunii; Art. 2288 - Beneficiul de discuțiune; Art. 2293 - Acțiunea în regres

Articolul 2302 din Codul Civil instituie o obligație esențială a creditorului față de fideiusor, subliniind caracterul accesoriu al fideiusiunii și necesitatea transparenței în executarea obligației principale. Fideiusorul, prin natura angajamentului său, depinde de buna cunoaștere a situației debitorului principal și a datoriei. Această normă asigură protecția fideiusorului, oferindu-i instrumentele necesare pentru a monitoriza evoluția obligației garantate și pentru a-și exercita eficient drepturile (precum beneficiul de discuțiune sau acțiunea în regres, în cazul plății). Obligația de informare este una "la cerere", nefiind o sarcină continuă de notificare spontană, ci un răspuns la o solicitare a fideiusorului. Informațiile solicitate trebuie să fie "utile" și să vizeze "conținutul și modalitățile obligației principale", precum și "stadiul executării acesteia", acoperind aspecte precum termenele, condițiile, sumele datorate și orice eventuale neîndepliniri. Prin această prevedere, legiuitorul reiterează principiul bunei-credințe în executarea contractelor, aplicat specific raportului dintre creditor și fideiusor.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.