Art. 2296: Excepţiile invocate de fideiusor
📅 Articol actualizat la zi: Ianuarie 2026
Fideiusorul, chiar solidar, poate
opune creditorilor toate mijloacele de apărare pe care le putea opune
debitorul principal, afară de cele care îi sunt strict personale acestuia
din urmă sau care sunt excluse prin angajamentul asumat de fideiusor.
Articole Conexe / Referințe
Art. 2280 - Noțiunea de fideiusiune; Art. 2293 - Fideiusiunea solidară; Art. 2295 - Efectele fideiusiunii între fideiusor și creditor; Art. 2297 - Beneficiul de discuțiune; Art. 2298 - Beneficiul de diviziune; Art. 2301 - Stingerile fideiusiunii; Art. 1652 - Nulitatea; Art. 2506 - Noțiune (Prescripția extinctivă); Art. 1428 - Efectele nulității față de terți; Art. 1603 - Remiterea de datorie; Art. 1634 - Compensația; Art. 1386 - Condițiile compensației legale
Doctrină și Explicații
Explicații și InterpretăriArticolul 2296 din Codul Civil reglementează un principiu fundamental al fideiusiunii, acela al caracterului accesoriu al acestei garanții. Chiar și în cazul unei fideiusiuni solidare (când fideiusorul este ținut solidar cu debitorul principal față de creditor), fideiusorul are dreptul de a opune creditorului toate mijloacele de apărare (excepțiile) pe care le-ar fi putut invoca debitorul principal însuși. Aceasta înseamnă că fideiusorul poate folosi orice argument juridic (ex: nulitatea obligației principale, plata, compensația, prescripția, etc.) care ar fi anulat, stins sau modificat obligația debitorului principal, deoarece obligația sa este dependentă de cea principală.
Textul introduce două excepții esențiale de la această regulă: în primul rând, fideiusorul nu poate opune excepțiile care îi sunt 'strict personale' debitorului principal. Acestea vizează aspecte legate exclusiv de persoana debitorului, cum ar fi incapacitatea sa legală de a contracta (dacă aceasta nu a afectat validitatea obligației în sine, ci doar executarea ei față de o anumită persoană), beneficii legate de statutul personal sau alte situații care nu țin de substanța datoriei. În al doilea rând, fideiusorul nu poate invoca acele mijloace de apărare care sunt 'excluse prin angajamentul asumat de fideiusor'. Această prevedere permite părților să deroge, prin convenție expresă, de la dreptul fideiusorului de a invoca anumite excepții, deși o astfel de clauză trebuie interpretată restrictiv. Prin urmare, articolul echilibrează protecția creditorului cu natura dependentă a obligației fideiusorului față de obligația principală.
Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.
Ai nevoie de explicații suplimentare despre acest articol?
Discută cu Juristul AI despre acest articol