Art. 2293: Obligaţia fideiusorului

Art. 2280 - Noțiunea; Art. 2282 - Fideiusiunea poate fi constituită; Art. 2283 - Capacitatea de a fi fideiusor; Art. 2292 - Obiectul fideiusiunii; Art. 2295 - Beneficiul de discuțiune; Art. 2296 - Excepții de la beneficiul de discuțiune; Art. 2300 - Excepțiile pe care fideiusorul le poate invoca; Art. 2311 - Fideiusorul obligat solidar; Art. 2320 - Subrogația fideiusorului

Articolul 2293 din Codul Civil statuează principiul fundamental al subsidiarității obligației fideiusorului. Această prevedere subliniază că răspunderea fideiusorului este secundară, condiționată de neexecutarea obligației principale de către debitorul garantat. Fideiusiunea, fiind o garanție personală, este accesorie obligației principale, iar caracterul său subsidiar înseamnă că fideiusorul nu poate fi chemat să plătească decât după ce creditorul a încercat, fără succes, să obțină executarea de la debitorul principal. Acest principiu este adesea materializat prin 'beneficiul de discuțiune' (reglementat de Art. 2295), care permite fideiusorului să ceară creditorului să urmărească mai întâi bunurile debitorului principal. Există excepții de la acest caracter subsidiar, cea mai importantă fiind situația în care fideiusorul s-a obligat solidar cu debitorul principal (Art. 2311), caz în care pierde beneficiul de discuțiune.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.