Art. 2291: Fideiusiunea parţială

Art. 2280 - Noțiunea de fideiusiune; Art. 2281 - Caracterele fideiusiunii; Art. 2282 - Obiectul fideiusiunii; Art. 2283 - Întinderea fideiusiunii; Art. 2292 - Fideiusiunea nedeterminată; Art. 2293 - Întinderea obligației fideiusorului; Art. 2302 - Pluralitatea de fideiusori; Art. 1166 - Noțiunea contractului; Art. 1270 - Forța obligatorie a contractului

Articolul 2291 din Codul Civil reglementează posibilitatea constituirii unei fideiusiuni parțiale sau în condiții mai puțin oneroase pentru fideiusor. Această dispoziție subliniază caracterul accesoriu al fideiusiunii și respectarea principiului libertății contractuale, permițând părților să delimiteze și să limiteze întinderea garanției personale. Fideiusiunea parțială vizează o limitare cantitativă a obligației garantate (doar o parte din datoria principală), în timp ce condițiile mai puțin oneroase se referă la aspecte calitative, temporale sau alte modalități care atenuează sarcina fideiusorului, fără însă a denatura scopul garanției. Această prevedere se corelează cu Art. 2283 C.Civ., conform căruia fideiusiunea nu poate fi contractată în condiții mai oneroase decât obligația principală, ci doar în condiții identice sau mai puțin oneroase. Limitările pot fi determinate, de exemplu, printr-o sumă maximă până la care fideiusorul răspunde, printr-un termen mai scurt decât cel al obligației principale sau prin excluderea anumitor accesorii ale datoriei principale.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.