Art. 2288: Obligaţia principală
📅 Articol actualizat la zi: Ianuarie 2026
(1)Fideiusiunea nu poate exista
decât pentru o obligaţie valabilă.
(2)Se pot însă garanta prin
fideiusiune obligaţii naturale, precum şi cele de care debitorul
principal se poate libera invocând incapacitatea sa, dacă fideiusorul
cunoştea aceste împrejurări.
(3)De asemenea, fideiusiunea poate
fi constituită pentru o datorie viitoare sau condiţională.
Articole Conexe / Referințe
Art. 2287 - Noțiunea (Fideiusiunii); Art. 2289 - Întinderea fideiusiunii; Art. 1179 - Condițiile esențiale pentru validitatea contractului; Art. 1246 - Cazurile de nulitate; Art. 34 - Capacitatea de folosinţă a persoanei fizice; Art. 40 - Ocrotirea persoanelor lipsite de capacitate de exerciţiu şi a celor cu capacitate de exerciţiu restrânsă; Art. 1400 - Obligaţia condiţională; Art. 1402 - Condiţia suspensivă; Art. 1412 - Determinarea obiectului obligației; Art. 1470 - Obiectul obligaţiei
Doctrină și Explicații
Explicații și InterpretăriArticolul 2288 din Codul Civil stabilește principiul fundamental al caracterului accesoriu al fideiusiunii, stipulând că aceasta nu poate exista decât pentru o obligație principală valabilă. Astfel, nulitatea sau inexistența obligației principale atrage, de regulă, nulitatea fideiusiunii, conform principiului latin 'accessorium sequitur principale'.
Cu toate acestea, textul introduce excepții esențiale care nuanțează această regulă. În primul rând, fideiusiunea poate garanta obligații naturale, care, deși nu sunt susceptibile de executare silită, sunt recunoscute ca obligații morale sau sociale și produc anumite efecte juridice odată executate voluntar. În al doilea rând, fideiusiunea poate fi constituită valabil chiar și pentru obligații contractate de un debitor principal incapabil, cu condiția ca fideiusorul să fi avut cunoștință de această incapacitate. Această excepție are rolul de a proteja creditorul, transferând riscul incapacității debitorului principal asupra fideiusorului, care acceptă conștient această situație.
În plus, articolul permite constituirea fideiusiunii pentru datorii viitoare sau condiționale, demonstrând flexibilitatea acestei garanții în contextul raporturilor juridice dinamice. O datorie viitoare poate fi, de exemplu, o linie de credit deschisă, iar o obligație condițională este cea a cărei naștere sau stingere depinde de un eveniment viitor și incert. Această prevedere subliniază adaptabilitatea instituției fideiusiunii la nevoile comerțului și ale vieții juridice.
Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.
Ai nevoie de explicații suplimentare despre acest articol?
Discută cu Juristul AI despre acest articol