Art. 2282: Forma fideiusiunii

Art. 1179 - Forma actului juridic; Art. 1180 - Forma cerută pentru validitate; Art. 1246 - Cazurile de nulitate absolută; Art. 2280 - Noțiunea de fideiusiune; Art. 2281 - Caracterele fideiusiunii; Art. 2512 - Proba şi prezumţiile

Articolul 2282 din Codul Civil statuează un principiu fundamental în materia fideiusiunii: caracterul său solemn și neprezumtiv. Spre deosebire de regula generală a consensualismului în contracte, fideiusiunea este un act juridic solemn, ceea ce înseamnă că forma scrisă – fie autentică, fie sub semnătură privată – este cerută ad validitatem, nu doar ad probationem. Această cerință de formă, alături de caracterul expres al asumării, reprezintă o garanție de protecție a consimțământului fideiusorului, având în vedere natura oneroasă și potențial gravă a obligației de garanție asumată. Nerespectarea acestei condiții de formă atrage sancțiunea drastică a nulității absolute, ceea ce înseamnă că actul nu produce niciun efect juridic și nu poate fi validat ulterior. Principiul „fideiusiunea nu se prezumă” subliniază că voința de a fi fideiusor trebuie să fie clară, fără echivoc, neputând fi dedusă din circumstanțe sau din tăcere.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.