Art. 2278: Tranzacţia constatată prin hotărâre judecătorească

Art. 1166 - Noțiunea de contract; Art. 1179 - Condițiile esențiale pentru validitatea contractului; Art. 1206 - Noțiunea simulației; Art. 1246 - Cauzele de nulitate; Art. 1549 - Condițiile rezoluțiunii sau rezilierii; Art. 1562 - Condițiile acțiunii revocatorii; Art. 2267 - Noțiunea tranzacției; Art. 2271 - Nulitatea tranzacției; Art. 2275 - Cauze de nulitate specifice

Articolul 2278 din Codul Civil stabilește regimul juridic al tranzacției judiciare, act juridic prin care părțile sting un litigiu și care este consfințit printr-o hotărâre judecătorească. Cu toate că hotărârea de expedient conferă tranzacției un plus de stabilitate și forță, inclusiv caracter executoriu, textul de lege reiterează natura sa contractuală. Prin urmare, tranzacția judiciară poate fi atacată și desființată prin aceleași mijloace ca orice alt contract: acțiunea în nulitate (pentru cauze de nulitate absolute sau relative), acțiunea în rezoluțiune sau reziliere (pentru neexecutarea obligațiilor), precum și prin acțiunea revocatorie (pauliană) sau acțiunea în declararea simulației. Doctrina subliniază că hotărârea judecătorească prin care s-a desființat tranzacția are ca efect lipsirea de orice efect a hotărârii anterioare de constatare, demonstrând prevalența validității substanțiale a actului juridic asupra formei sale jurisdicționale.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.