Art. 2277: Tranzacţia asupra unui proces terminat

Art. 2267 - Noţiunea (tranzacției); Art. 2268 - Capacitatea şi obiectul (tranzacției); Art. 2270 - Viciile de consimţământ (tranzacției); Art. 1206 - Cauzele de nulitate relativă; Art. 1207 - Eroarea; Art. 1247 - Nulitatea relativă; Art. 1251 - Termenul prescripţiei dreptului la acţiune în anulare; Art. 1256 - Proba (viciilor de consimţământ); Art. 431 Cod de procedură civilă - Puterea de lucru judecat; Art. 432 Cod de procedură civilă - Condițiile puterii de lucru judecat

Articolul 2277 din Codul Civil instituie o cauză specifică de anulabilitate a contractului de tranzacție, având ca fundament un viciu de consimțământ asimilat erorii esențiale. Norma vizează situația în care una dintre părți încheie o tranzacție cu scopul de a stinge un litigiu, fără a cunoaște că acel litigiu fusese deja soluționat printr-o hotărâre judecătorească intrată în puterea lucrului judecat (res judicata). Necunoașterea existenței unei astfel de hotărâri definitive alterează substanțial consimțământul părții, deoarece lipsește obiectul sau cauza juridică a tranzacției, care este, prin esență, prevenirea sau stingerea unui litigiu existent. Așadar, încheierea unei tranzacții asupra unui proces care nu mai exista juridic, din cauza caracterului definitiv al unei hotărâri judecătorești, justifică desființarea actului. Acțiunea în anulare este una specifică nulității relative, putând fi exercitată doar de partea al cărei consimțământ a fost viciat.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.