Art. 2276: Înscrisurile necunoscute

Art. 2267 - Noţiunea (Tranzacția); Art. 2268 - Obiectul tranzacției; Art. 2270 - Viciile de consimțământ (Tranzacția); Art. 2271 - Eroarea (Tranzacția); Art. 2272 - Dolul şi violenţa (Tranzacția); Art. 1207 - Eroarea (generală); Art. 1214 - Dolul (general); Art. 1179 - Condiţiile esenţiale pentru validitatea contractului; Art. 1225 - Obiectul contractului; Art. 1226 - Cauza contractului; Art. 1246 - Cauzele de nulitate (generală); Art. 1247 - Nulitatea absolută; Art. 1248 - Nulitatea relativă

Articolul 2276 din Codul Civil reglementează impactul descoperirii ulterioare a unor înscrisuri necunoscute asupra validității contractului de tranzacție, instituind o derogare de la principiile generale ale viciilor de consimțământ. Alineatul (1) stabilește regula generală conform căreia simpla descoperire a unor înscrisuri necunoscute părților, care ar fi putut influența tranzacția, nu atrage nulitatea acesteia. Excepția survine atunci când aceste înscrisuri au fost ascunse de către una dintre părți sau de un terț cu știința acesteia, situație care configurează o formă de dol (dol prin reticență sau disimulare) și justifică nulitatea relativă a tranzacției pentru viciu de consimțământ. Alineatul (2) introduce o cauză de nulitate absolută a tranzacției: atunci când din înscrisurile descoperite rezultă că părțile, sau chiar una singură, nu aveau niciun drept asupra căruia să poată tranzacționa. În această ipoteză, tranzacția este lovită de nulitate absolută deoarece îi lipsește obiectul sau cauza, condiții esențiale de validitate ale oricărui act juridic, întrucât nu exista un drept litigios sau incert susceptibil de a forma obiectul unei tranzacții. Astfel, articolul distinge clar între situațiile de viciu de consimțământ (nulitate relativă) și cele de lipsă a unui element esențial al contractului (nulitate absolută).

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.