Art. 2275: Înscrisurile false

Art. 1207 - Eroarea; Art. 1214 - Dolul; Art. 1246 - Cauzele de nulitate; Art. 1247 - Nulitatea absolută; Art. 1248 - Nulitatea relativă; Art. 1254 - Efectele nulității; Art. 2267 - Condiţiile tranzacţiei; Art. 2273 - Tranzacția asupra unui litigiu stins; Art. 2274 - Tranzacția pe documente false sau cu obiect fals

Articolul 2275 din Codul Civil reglementează o cauză specifică de nulitate a contractului de tranzacție, stabilind că acesta este nul atunci când a fost încheiat pe baza unor înscrisuri care se dovedesc ulterior a fi false. Această dispoziție legală subliniază importanța veridicității elementelor pe care părțile și-au întemeiat consimțământul la momentul încheierii tranzacției. Nulitatea prevăzută de acest articol este de regulă o nulitate absolută, deoarece falsul în înscrisuri afectează direct o condiție esențială de validitate a actului juridic, respectiv cauza ilicită sau lipsa cauzei reale și serioase, sau un viciu de consimțământ major, precum dolul sau o eroare esențială cu privire la substanța obiectului sau la calitățile considerate esențiale ale înscrisului. Dovada falsității înscrisurilor trebuie să fie stabilită ulterior încheierii tranzacției, de regulă printr-o hotărâre judecătorească definitivă, civilă sau penală, care să constate falsul. Articolul se completează cu regulile generale privind viciile de consimțământ și nulitățile actelor juridice, asigurând protecția părții care a contractat pe baza unor informații eronate, determinate de caracterul fals al documentelor.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.